Masivul Ceahlău

De la Wikipedia, enciclopedia libera.

Masivul Ceahlău este unul din munţii cu cea mai mare importanţă turistică din Carpaţii Orientali. Este situat pe teritoriul judeţului Neamţ, la mică distanţă de oraşul Bicaz şi de lacul Izvorul Muntelui. La circa 900 de m altitudine se află staţiunea turistică Durău.

Ceahlăul are două vârfuri cu înălţimi foarte apropiate: Ocolaşul Mare, cu 1907 m, şi Toaca, având 1904 de metri.

Limite geografice

Masivul Ceahlau face parte din Carpatii Orientali, grupa Carpatilor Moldo-Transilvani si este cel mai inalt din Muntii Bistritei. Este strabatut de paralela 47 grade latitudine nordica si de meridianul 25 grade longitudine estica. Drept limite are : la nord, Valea Bistricioarei, la est lacul Izvorul Muntelui, la sud Valea Bicazului iar la vest vaile Bistrelor si a Pinticului.

Clima

Masivul Ceahlău se află în zona temperat-moderat continentală în cadrul căreia sunt diferenţiate două etaje determinate de altitudine şi anume :

-ţinutul climatic al munţilor înalţi -ţinutul climatic al munţilor mijlocii

Temperatura medie anuală este de 0,7 grade C pe vârful Toaca şi 7,2 grade C la poalele muntelui. Valorile maxime sunt înregistrate în luna iulie, când temperatura medie se situează în jurul valorii de 18 grade C iar valorile minime în ianuarie, când se înregistrează o temperatură medie de -3 grade C.

În zonele înalte numărul zilelor de îngheţ ajunge la 200, acest fenomen putând apărea chiar şi vara.

Nebulozitatea atinge cote maxime în anotimpul rece şi în primăvara, din cauza faptului că Vf Toaca are înălţimi ce se apropie de zona de formare a norilor. Numărul zilelor senine creşte în intervalul iunie-octombrie şi atinge maximul în octombrie.

Media anuală a precipitaţiilor este de peste 700 mm, din care 60-75% în lunile de primăvară şi vară. Pot apărea precipitaţii sub formă de zăpada în orice lună a anului.

Un alt aspect important este ceaţa, care apare foarte des de-a lungul anului (70%).

Hidrografie

Apele de suprafaţă din aria Masivului Ceahlău aparţin în totalitate bazinului hidrografic al râului Bistriţa. Pe râul Bistriţa s-a format lacul de acumulare Izvorul Muntelui iar afluenţii direcţi sunt pâraiele Schit-13km, Izvorul Muntelui-13km, Izvorul Alb, Secu, Coşuşna, Răpciuniţa, Tiflic.

Alţi afluenţi sunt indirecţi şi sunt colectaţi de doi afluenţi importanţi ai Bistriţei, Bistricioara şi Bicaz. Bistricioara adună apele de pe versantul nord-vestic (pârâul Pintic) iar Bicazul pe cele de pe versantul estic (Chişirig , Neagra şi Bistra).

Pârâul Rupturi, alături de Bistrele Mare şi Mică sunt cele mai atractive pentru turişti, Rupturi formând cascada în două trepte Duruitoarea cu o cădere de 30 m iar Bistrele formând chei şi cascade mai greu accesibile însă.

Reţeaua hidrografică este radiară şi relativ densă iar lungimea totală este de 200km. Datorită petrografiei, pâraiele sunt alimentate de pânzele subterane aflate la baza conglomeratelor şi grohotişurilor. Izvoarele acestor pâraie se află la altitudini de 1200-1300m.